actual

MII DE PĂRINȚI ȘI COPII MINȚIȚI, PESTE 40 DE AUTORI FURAȚI

Canal 33 este noua statie de televiziune de business a Romaniei. Este o statie afiliata CNN fondata de Alexandru Raducanu.

Descriere

FAPTELE:

1.     Doi profesori de la Palatul Național al Copiilor, Iulian și Claudiu Cheleș, care predau karate, au folosit timp de câțiva ani peste 40 de articole plagiate pentru a-și vinde serviciile și pentru a face imagine clubului lor, Generația Cheleș. Articolele erau destinate unei cărți ce urma să fie publicată și care era promovată de ”Generația Cheleș”.

 

       Mai multe persoane s-au prins că lucrurile nu sunt în regulă și, din vorbă în vorbă, povestea a ajuns pe internet, generând dispute aprinse și reacții acide, majoritatea fiind de dezavuare.

 

3.     Frații Cheleș s-au certat cu o parte dintre autori, au mai șters din articole, le-au mai modificat, însă nu au recunoscut că ar fi făcut vreo greșeală. Atitudinea lor este aceasta:

Iulian Cheleș: Dacă un campion mondial începe sa scrie și el “Ana are mere” vine unul și altul scriitori care spun: stai domne ca a plagiat doar noi știm sa scriem “Ana are mere”!!!

Claudiu Cheleș: Dacă vrei sa ai succes trebuie sa și execuți.....acesta este secretul....nu acele articole care au fost scoase din anonimat,reinterpretate de un Sportiv cu scop educativ și de motivare a celor care vor sa citească!!

 

În continuare vă prezentăm opinia lui Ovidiu Jelea, care are ceva experiență și în antrenarea în Karate, sportivii lui având un palmares de 94 de titluri naționale, șase dintre ei fiind certificați cu 1 DAN – centură neagră de multiplul campion mondial WKF Luca Valdesi, membru în comisia tehnică pentru Jocurile Olimpice:

”Iulian și Claudiu Cheleș sunt profesori la Palatul Național al Copiilor, cea mai mare instituție pentru activități extrașcolare din România și ar putea fi o șansă reală la un viitor mai bun al noii generații, la a cărei formare contribuie substanțial, fără nicio îndoială, prin clubul lor, ”Generația Cheleș”.  Am intrat pe pagina lor și am văzut că profesorii sunt fericiți de aprecierea pe care o primesc articolele ”lor” din partea colegilor, a părinților și a elevilor și le promit că în curând va fi gata cartea la care lucrează și că le vor putea oferi autografe.  

Antrenorul unui copil rămâne în viața acestuia mult mai mulți ani decât un profesor din școală, care este nevoit de sistem să schimbe din 4 în 4 ani echipa. Uneori, când copilul practicant de karate dovedește talent și se dedică acestui sport, antrenorul îi rămâne alături din pruncie până când acesta devine adolescent sau adult, fiind, alături de familie, persoana cea mai prezentă în viața și destinul unui copil. Spre deosebire de profesorii de la școală, antrenorul de karate are de partea lui timpul și contextul pentru a deveni un real mentor.

La Palatul Național al Copiilor, pe care l-am putea numi, dacă ne-am referi la trăsătura ce exprimă cel mai bine copilăria, Palatul Național al Inocenței, mii de copii pornesc în viață luându-și primele lecții de la doi profesori – scriitori, care împărtășesc din experiența ”lor” de viață, folosindu-se de talentul ”lor” scriitoricesc. E atât de frumos totul încât e greu de rezistat tentației de a începe istoria celor doi profesori și a copiilor pe care-i formează cu ”a fost odată ca niciodată”, ca în povești. Pentru că realitatea de la Palatul Național al Copiilor pare desprinsă dintr-o poveste.

O poveste prea frumoasă ca să fie adevărată.

O poveste care nu este adevărată.

O poveste ce implică furt.

O poveste ce implică minciună.

O poveste ce implică prefăcătorie.

Definiția acțiunii de a plagia este: a-și însuși, a copia parțial sau total ideile, operele cuiva, prezentându-le drept creații personale, a comite un furt literar, artistic sau științific.

Toate articolele publicate de cei doi profesori pe pagina oficială a clubului Generația Cheleș sunt plagiate. Învățăturile despre principii de viață, despre valori, le sunt oferite copiilor și părinților acestora prin furt și minciună. Copiii și părinții învață despre performanță, despre onoare, despre viață, despre succes, despre încredere sau despre ce înseamnă să fii un profesor bun de la doi profesori care au furat acele articole și le prezintă ca fiind ale lor, asumându-și meritele și recompensele, ba chiar având de gând să scrie o carte folosind acele articole furate.

 

Toate textele despre principii de viață și valori sunt furate, pentru a se minți apoi în legătură cu ele.

Cuvântul înainte al cărții ce conține textele furate este și el furat.

Textul despre viața unuia dinte ei este și el furat, din povestea de viață a altei persoane.

Textul despre sacrificiile mamei este furat, fiind textul altei persoane despre mama ei.

Textul despre iubire dedicat soției unuia dintre ei este și el furat.

Peste 40 de furturi literare sunt folosite de frații Iulian și Claudiu Cheleș pentru a-și vinde serviciile.

Plagiatele se vor regăsi și în cartea cu prefață plagiată, deci vor fi transformate într-un produs ce va fi vândut.

 

 În cazul în care articolele vor fi șterse, la acest link veți putea studia toate dovezile plagiatelor și câteva print screen-uri cu reacțiile cititorilor mințiți: https://photos.app.goo.gl/NbgCwvv1YUdqgmPD6

Este o acțiune ușor de anticipat a celor care au fost prinși că au furat, să șteargă orice urmă, scăpând de dovezile ce-i pot incrimina. Consider însă că efectele anilor întregi de furturi și minciuni nu pot fi șterse așa de ușor, din motivele pe care le voi prezenta în continuare, în plus este important din punct de vedere juridic ca aceste dovezi să existe și să poată fi văzute de toată lumea.

Opiniile despre cât de grave sunt aceste 40 de plagiate vor fi, cu siguranță, foarte diferite. Unii vor fi scârbiți, alții vor fi jenați, alții vor fi revoltați, alții vor consideara că este un fapt banal, sau chiar normal în România, iar alții vor considera că, atât timp cât nu sunt implicați direct, nu îi privește.

Karateul este însă pe bani! Chiar dacă nu plătești direct la clubul fraților Cheleș, chiar dacă nici măcar nu ai copii, tot plătești!

Aceste furturi și minciuni, păcălirea a mii de copii români, sunt plătite și din banii tăi! Iulian și Claudiu Cheleș sunt plătiți din taxele și impozitele pe care tu le plătești statului. Poate să te intereseze sau nu, dar va trebui să accepți această realitate! La fel de real este și că atitudinea fiecăruia dintre noi în fața furtului și a minciunii face parte din contribuția fiecăruia la construirea României de mâine, iar România nu se va schimba ignorând lucrurile negative, ci îndreptându-le!

Cred că a minți sau a spune adevărul este o chestiune ce ține de respect. Dacă nu ai nicio problemă să minți o persoană, cu siguranță nu o respecți! În același timp, a accepta să fii mințit sau a nu accepta, ține de respectul de sine. Cu cât acesta este mai scăzut, cu atât cineva va accepta mai ușor să fie mințit.

Problema cea mai mare însă nu o constituie frații Cheleș ci efectul acestor minciuni asupra copiilor. Ei sunt în perioada formării caracterelor, în perioada visurilor, a idolilor. Sunt în perioada inocenței, a poveștilor prin care ajung să-și formeze o scară de valori ce, ulterior, va deveni identitatea lor. Și este complet absurd să ne imaginăm că ei vor rămâne intacți din punct de vedere emoțional atunci când vor descoperi (și vor descoperi cu siguranță) că mentorii lor, cei care sunt, alături de părinți, sursa lor sigură de adevăruri, de principii solide și de valori, au furat, au mințit și toată imaginea pe care le-au prezentat-o de-a lungul anilor, imagine care a devenit pentru ei un model de urmat, nu este decât o mascaradă falsă.

Copiii mințiți învață că minciuna poate fi o alternativă comodă, mai ales când ei sunt pedepsiți dacă sunt prinși copiind – de ce ar fi doar ei corecți? Scuza va fi întotdeauna la îndemână – profesorii lor de karate sunt dovada că așa se ajunge la succes, furând și mințind. Identitatea falsă le aduce succesul, sunt apreciați, respectați de părinți, iar exemplul lor este elocvent pentru copii - aceasta este calea. Vor învăța că nu este nicio problemă să renunțe la autenticitate, ba chiar și la visuri, fiindcă și acestea pot fi furate de pe internet. Ce sens are să se chinuie să devină ceva când pot mima că sunt deja, ce rost are să facă un lucru când îl pot fura? Iar acesta este primul pas spre abandonarea potențialului, spre a se priva singuri de ceea ce ar putea deveni.

Părinții aduc copii la karate fiind atrași și de partea educativă ce este asociată acestui sport cu originea în civilizația japoneză, însă se pot trezi că, în urma dezamăgirii cauzate de aflarea adevărului, copiii ajung să renunțe la toate calitățile pe care și le-ar putea dezvolta prin sport, transformând în trăsături de caracter exact antonimele lor. Activitatea ce ar fi trebuit să fie un factor favorizant al proceselor de dezvoltare devine astfel o unealtă a sabotării a mii de copii.

Hans Christian Andersen a scris o poveste despre un împărat căruia niște țesători șarlatani se prefăcuseră că-i țes niște haine frumoase pe care însă niciunul dintre apropiații împăratului nu le vedea, la fel cum niciunul nu voia să recunoască faptul că nu le vede, de teamă să nu pară prost. Hainele nu existau, șarlatanii se prefăceau însă atât de bine că țin în mână hainele invizibile, încât toți au ales să mintă și să spună că hainele inexistente sunt de fapt minunate, așa că împăratul a ieșit să se plimbe în fundul gol prin piață, admirat de cei care nu voiau să pară proști dacă spun ceea ce văd. În cele din urmă, tot inocența copilăriei l-a făcut pe un puștan să strige că împăratul e dezbrăcat.

Momentul acesta, în care împărații de la Palatul Național al Copiilor vor fi descoperiți de elevii lor, poate avea efecte diferite. Unii copii vor fi dezamăgiți, cum am scris mai sus, pierzându-și încrederea în general în mentori, însă și încrederea în părinți poate fi afectată. Până la urmă, părinții i-au prezentat ca modele pe profesorii care fură și mint. Alți copii, mai maturi sau mai puțin atașați de profesori, ori mai rebeli, vor folosi acest exemplu pentru a respinge sau pentru a trata cu dispreț, la grămadă, toată comunitatea profesorilor. Astfel, colegii celor doi frați plagiatori vor fi indirect afectați. Alții vor învăța că drumul minciunii și furtului îi poate duce spre succes.

Pagina oficială a celor doi profesori este plină de poze cu sigla WKF, World Karate Federation, iar conturile lor personale au la profil sigla WKF. Asocierea oricărui brand cu ideea de furt repetat și minciună poate duce la prejudicii greu de prevăzut  sau de remediat. În aceeași poziție se află și Federația Română de Karate, la care cei doi frați au solicitat afilierea clubului lor. Motto-ul Federației Române de Karate este ”Karate pentru educația copilului tău!” Ar fi extrem de greu de explicat, la nivel de brand, cum se îmbină educația copiilor cu furtul literar și mințirea copiilor și a părinților. Sportivi, antrenori, instructori, pasionați ai karateului, toți pot fi afectați prin asociere. Să nu mai vorbim de Palatul Național al Copiilor și ceilalți profesori care lucrează acolo!

În încheiere, fiecărui cititor al acestui articol îi rămâne să accepte situația sau să nu o accepte. Cei care aleg să nu o accepte ca fiind normală pot ajuta în procesul de informare, pentru că, probabil, aceasta va fi singura cale de îndreptare: expunerea și disocierea de ceea ce reprezintă această situație: o minciună sfruntată, transmisă din om în om, profitând de asocierea cu diverse instituții și organizații, folosind unul dintre cel mai eficiente instrumente de manipulare, prezent continuu în viețile oamenilor din prezent: facebook-ul. Prezentarea minciunii ca fiind adevăr este o formă de manipulare, iar manipularea funcționează cel mai bine atunci când se poate profita de buna-credință ori de naivitatea maselor fiindcă cei care știu adevărul nu-l spun.

Goebbels spunea despre minciuni:

 

”O minciună spusă o dată, rămâne o minciună, însă dacă e spusă de o mie de ori devine adevăr.”

 

”Cu cât e mai mare minciuna, cu atât va fi crezută mai repede.”

 

 Mi s-a spus că iau lucrurile prea în serios, chiar că acest text este mult prea sobru, în realitate fiind doar vorba de ” un act penibil de impostură, de care mai degrabă faci bășcălie în loc să îl mediatizezi”. Acesta a fost și impulsul meu la început, povestea fiind jalnic de ridicolă. Apoi mi-am amintit că, în timp ce în lumea reală, din afara granițelor, România nu are niciun campion european ori mondial în karate, aflându-se în clasamentul în funcție de care se face calificarea pentru Jocurile Olimpice pe locul 95 din 96 de țări,  în interiorul României avem în fiecare an șaptesprezece campionate naționale ale aceluiași sport - karate, clonat în federații diferite din motive financiare, unele dintre aceste campionate având 270 de categorii, ajungându-se astfel la mii de campioni naționali anual, zeci de mii de medalii puse în joc și sute de premiați în așa-zise campionate europene unde nu vin niciodată cei mai buni sportivi. Mi-am dat seama că, fără o viziune de ansamblu corectă a aceste minciuni gigantice e greu de înțeles importanța unei minciuni mai mici și efectul ei de domino asupra unui sistem sau chiar a societății.

Alții mi-au spus direct, să tac, fiindcă generez probleme. Nu o voi face, pentru că, în opinia mea, să spui adevărul ține de libertate. Precum copilul din povestea lui Andersen, prefer să zic:

”Hei, în împărăția sporturilor clonate, a campionilor contrafăcuți și a identităților plagiate, la Palatul Copiilor sunt doi împărați în fundul gol care educă noua generație folosind minciuni gogonate!” ”

 

 

Text de Ovidiu Jelea

Sursă foto: pagina oficială ”Generația Cheleș”

(Disclaimer: responsabilitatea pentru opiniile exprimate în articolele publicate pe Canal33.ro  aparțin exclusiv autorilor / emitenților acestora)

 

 

 

O parte dintre autorii plagiați:

·         Cristina Stanciulescu - VIVA

·         Mihai Stanescu – Learning Network

·         George Vescan – C.S.Dinamo

·         Adrian Popescu – Empower

·         Oana Moraru – HotNews

·         Mihaela Feodorof – Succes pentru România

·         Ionuț Ungureanu - Adevărul

·         Cezar Pădurariu - Adevărul

·         Remus Florescu - Adevărul

·         Vali Silaghi – Adevărul

·         Vavila Popovici – Armonii Culturale

·         Pera Novacovici – Personalitate Alfa

·         BZI Cultural

·         Camelia Butuligă – 30-0

·         Marcela Mantz – Armonie în suflet

·         Ioan Popoviciu – Asociația pentru psihologia sportului

·         Roxana Rohan – Blog personal

·         Marian Rujoiu – Blog personal

·         Daniela Oancea – Cariere

·         Simona Culea – Blog personal

·         Eckhart Tolle – Liniștea vorbește

·         Adrian Nuță – Închisorile invizibile

·         Mihaela Marinaș - Dă mai departe

·         Andy Szekely – Comunică, influențează, convinge!

·         Psychologies.ro

·         Radu Predoiu – Psihologia sportului

·         Swami Sivananda – Puterea gândului

·         Costin Alexandra – Romedic

·         Oana Moraru – Vocea Părinților

·         Iustina Țalea – Momente în viață

·         Gruia Docan – Revista Budo Gym

·         Florentina Ciolacu – Psychologies.ro